Lăsaţi-mă să cred într-o iubire
Cum n-a mai fost o alta pe pământ!
Iubirea coborâtă din Mărire
Care S-a dăruit spre răstignire,
Ca s-o descriu, nu pot, în slab cuvânt!

Lăsaţi-mă să cred în ieslea mică
Unde-a venit eternul Creator!
Smerirea Lui pe mine mă ridică
Şi viaţa cu rodire mi-o înspică
Când înţelept, la staul, mă cobor.

Lăsaţi-mă să cred într-o minune
Cum n-a mai fost şi nici nu va mai fi!
De ea şi veşniciile vor spune,
Nicicând povestea ei nu va apune
Ci va-nflori în cântec zi de zi.

Lăsaţi-mă să cred într-o iertare
De care fiecare om e tributar!
Ea-i dată amăgitelor popoare
Şi n-are margini, n-are stăvilare
Ci-i oferită tuturor în dar!

Lăsaţi-mă să cred în veşnicia
Spre care inima umană năzuieşte.
Acolo mi-e sfârşită drumeţia,
Acolo mă voi înveli cu bucuria
Cum crinul în parfum se înveleşte!

Lăsaţi-mă să cred în Jertfa sfântă,
Să mă aplec sub crucea Lui, umil.
Când Harul ei în inimă-mi se-mplântă
Întreaga mea dimensiune cântă!
Lăsaţi-mă să cred ca un copil!

Lăsaţi-mă să cred în Dumnezeu,
În Cel ce-I şi Lumină şi mister!
Spre El mi-e ţinta, dorul, zborul meu
De El mi-e sufletul flămând, mereu,
Lăsaţi-mi calea liberă spre cer!


Dec.22.2006