Dumnezeu e-un turn în care nu e lift şi nu sunt scări;
Urci înspre desăvârşire pe trepte de disperări.
Hristos duşmăneşte veşnic tot ce pot eu să-I ofer,
Şi oricât m-aş strădui, cu atât mai mult disper.

Căci aşa cum nu se poate în nimic să mai ai parte
C-o fiinţă-oricât de dragă, care a trecut în moarte,
Ci o pui în patru scânduri şi-o dai la viermi de mâncare,
Cum să mai ai vreo nădejde - vorbind prin asemănare -
Ca Hristos, făptura nouă, Om şi Dumnezeu deodată,
S-aibă legături cu firea, în veci blestemată, moartă?