Rămâi cu noi... e-atâta teamă și-atâta boală pe pământ
Atâta cruntă amăgire ce-alungă tot ce este sfânt
În suflete își face loc o deznădejde cum n-a fost
Iar bucuria e pierdută și vieții nu găsim un rost...
Rămâi cu noi... în zare norii sunt tot mai grei și ne-nspăimântă
Atâtea vise ne-au murit și-atâtea gânduri ne frământă:
Ne-ai părăsit? Ne mai iubești? Mai poți privi spre noi Părinte
Când suntem slabi și am pierdut pe drum a dragostei sorginte?
Rămâi cu noi... E dimineață... O nouă zi ne-ai dăruit
E poate felul Tău de-a spune că ne iubești... că ne-ai iubit?
Întinde mâna Ta Părinte și lasă milă și-ndurare
Iar peste cei în suferință balsam divin de vindecare!
E dimineață... ca un murmur se-nalță ruga către cer
Din mii de inimi se înalță și parcă lacrimile pier
Iar ruga se transformă-n cântec la fel ca-n dragostea dintâi
Și un ecou străbate cerul: Rămâi cu noi... Rămâi... Rămâi!

Vulcan-10-11-2021
Mary