Ai trecut prin valea morții,
Valea umbrelor ce dor,
Dar și-acol' Stăpânul sorții
Ți-a dat viață, ajutor.
Ai trecut prin foc și scâncet,
Tăvălit prin scrum de chin,
Ruga îți era doar bocet,
Dar ți-a dat un cer senin.
Ai trecut o lungă seară,
Dar un glas S-a auzit:
"Astăzi, Lazăr, ieși afară!"
Și din morți te-a slobozit.
Ai trecut prin gerul vieții,
Vântul ultimului ceas,
Dar în toiul dimineții
Ți-a dat grai și ți-a dat pas.
Ai trecut să guști amarul
Și pustiul ce te-a frânt,
Dar ți-a stins din suflet jarul
Întristării pe pământ.
Ai trecut și cine știe
Ce aduce o altă zi!
De ești viu, așa să-ți fie
Și viața din vecii!