VIAȚA
Din timpuri și epoci uitate,
-Ce toate pe rând au apus- Din vremuri de lanțuri legate,
Ce robii și sclavii le-au dus,
Din suflete moarte-n păcate Ce pulberi de vieți au distrus,
Țâșnește un nume din moarte:
E numele vieții: Isus!
Când negura nopții dispare Și vine lumina voios,
Când vulturul zboară în zare Privind spre pământ maiestuos,
Când cerbul se-adapă-n izvoare Și intră-n desiș mlădios,
Un gând se îndreaptă spre soare,
Spre soarele vieții: Cristos!
Și dacă sămanța-ncolțește Și urcă spre ceruri mereu,
Și dacă o ploaie stropește Și-aduce cu ea curcubeu,
Iar dacă o floare, când crește Miroase a mână de zeu,
Te-oprește, ascultă, privește:
E viața, e chiar Dumnezeu!