Ultima filă din Calendar

Din Calendar am rupt o filă
Ce-a susţinut întreaga grilă,
A fost ultima, din acest an,
Iar pe catargul luntrei vieţii
În zorii-albaştrii ai dimineţii
Am scris: ’Nainte, la liman!

În timpul scurt de acostare
Răgaz de-avea de răsuflare
Privind în urmă, meditând,
Vedem cum am peregrinat
Pe mare-n lungul ei şi-n lat
Cu luntrea vieţii, navigând.

Puţine-au fost clipele bune
Privind la Soare cum apune
În linişte pe-a vremii valuri,
Dar drumu-a fost tot înainte
Sub soarele de foc fierbinte,
Spre sfinte şi dragi idealuri.

Mai multe-au fost zilele rele
Cu vijelii şi-ameninţări grele
Când vânturi grele şi furtuni,
Ne-au aruncat din val în val
Când în adânc, când în aval,
Ca sa ne-azvârle, în genuni.

În suflet cu dragostea mare
Purtaţi în larg, fără încetare
De valuri mugind prin furie,
Am stat în luntrea plutitoare
Pe-a apei neagră-nvolburare
Unde-am vâslit, cu bărbăţie.

Şi-am reuşit, iată 'ncă un an
S-ajungem vrednici la liman
Să-l traversăm pân-la sfârsit,
Să ducem lupta mai departe
Cum e scris, în Sfânta Carte
Spre-un sfânt ideal întrezărit.

Deşi purtăm dureri nespuse
Ce peste inimi au fost puse
În suflete prea greu zdrobite,
Ne bucurăm căci harul sfânt
Nu s-a retras de pe pământ,
Se-observă, în zilele lungite.

Si cu-ncrederea nezguduită
Şi-avnd credinţa neclintită
Privind la marile făgăduinţi,
Vom lua iar startul să păşim
Cu-ncredere-n scopul divin,
Spre-aceleaşi sfinte năzuinţi.

Prin greul vieţii-L vom striga
De câte ori n-om mai putea
Pe Domnul Sfânt cu ajutorul,
Să ne-ocrotească-n noul an
Pei marea vieţii, spre liman,
Să nu ne poticnim... piciorul.

Să-l onorăm, în ce vom face,
Să-L preamărim în har şi pace
Şi sş-I dăm slavă şi-nchinare,
Şi-n ceasuri bune şi-n furtună,
Cu Domnul să fim împreună
Pe-a' mării valuri mişcătoare!

Flavius Laurian Duverna
31 decembrie 2006