De cine să mă tem când boala vine?
Mă tem de-un mare și de-un veșnic Creator
Căci El îi poruncește inimii din mine
Să bată în momentul următor!

Căci cine a putut să-i dea poruncă
Să bată iar și iar neîncetat?
Și cine-o pune oare iar la muncă
Când între două lovituri de ritm a stat?

Și cine oare mă veghează-n somnul meu
Mă ține-n viață până dimineața-n zori
Și-mi poruncește-atunci ca să respir mereu
Și-o fac de mii și mii de mii de ori!

Atunci, de cine să mă tem când Creatoru-i Tatăl meu?
El ține toată lumea prin Cuvântul Său
Și-n planul Lui am fost sădit și eu
Și dacă e cu mine, cine-mi face rău?

Căci cine, Doamne, ar putea să-Ți stea-mpotrivă
Tu m-ai chemat pe nume și am fost
Tu din nimic chemi lucruri și deopotrivă
Ele Te-ascultă, căci le dai un rost!

Acum, dacă e boală-n jurul meu
Și ciuma umblă ziua în amezi
Eu știu: Tu, Tată, Tu ești Dumnezeu
Și-n dreptul meu Tu însuți, Tu veghezi!

Căci Tu mi-ai poruncit să nu mă tem
Și de nimic să nu mă înspăimânt
Și dacă la asta, Doamne, Tu mă chemi
Umil am să ascult al Tău Cuvânt!