În burduful Tău de lacrimi au încăput și ale mele
Te-ai coborât și în adâncu-mi ca să culegi, să ștergi din ele
Căci Cel care le-a scris traseul și le-a croit un drum în noi
Oare nu va putea să șteargă, să le zică drumul înapoi?

Eu știu că vezi pe nevăzute și știu că vezi mai dinainte
Și știu că vezi suspinul nostru, cel nerostit, fără cuvinte
Pentru că, Doamne, Ție-Ți pasă și strângi durerea noastră toată
Tu vezi în lacrima mea, Doamne, un diamant și-o nestemată!

De aceea-mi strângi atent din lacrimi, burduful Tău e plin de ele
Le strângi la sânul Tău, Isuse, să faci acol' un cer de stele
Să faci din ele cărămidă pe care-am stat când am urcat
Prin care m-ai școlit, Isuse, să lupt mai aprig, mai curat!

Prin ele mi-ai spălat, Isuse, privirea mea de răutate
Și ochiul meu, cel plin de bârnă, l-ai limpezit pe căi curate
Și l-ai făcut plin de lumină ca trupul meu să ia din el
Lumina veșniciei Tale, avându-Te să nu mă-nșel!

Căci știu că toată suferința lucrează-n noi chip mai frumos
Să capătăm asemănarea cu Domnul nost', Isus Hristos!
Îmi ești mirarea mea, Isuse, cum ne iubești, ne vezi de soi,
Când noi n-avem ce-ți da, o, Doamne, decât suflarea Ta din noi!

14 noiembrie 2021