Am fost un spin

Am fost un spin, în coroana Ta, ales din mărăcini
Pe fruntea sfântă-Ți, Ți-am pus o coroană de spini,
Eram și eu, cu ei, printre cei, ce pe cruce Te-au răstignit,
Te-am încoronat ca rege, pe cruce sus, Te-am pironit.

Am fost un lemn de ură, pe crucea Ta, de răstignire,
Bătut în piroane mari, atârnat pe lemnul blestemat,
Privirea Ta, cea Sfântă, mă vedea, că merg la piere,
Privindu-Te pe cruce, multe lacrimi, acolo, am lăsat.

Am fost lancea cea înfiorătoare, cu care, Te-am rănit,
Te-am încoronat ca rege, Te-am batjocorit și umilit,
Ți-am pus un sceptru în mână, o trestie Ți-am găsit,
Acolo, în agonia morții. privindu-mă galeș, M-ai izbăvit.

Am fost pironul fioros, în palmele Tale, cele, fără vină
Cu multă ură și dispreț, Ți-am zdrobit picioarele Sfinte,
- De ce atâta suferință și mare chin, în Ființa Ta, Divină?
-Pentru ce Te-am răstignit, pe lemnul blestemat, Părinte?

Se aud și azi, ecoul sinistru, al ciocanelor care bat,
În fioroasele piroane, în palmele Tale, Preasfinte,
Căutându-mă în priviri, mi-ai iertat, de greul păcat,
Azi, mă întorc din a mea pribegie, să fiu, în Cerurile Sfinte!