NAȘTEREA DOMNULUI
(Matei 1.18-25)
Într-o zi, cu ani în urmă,
Un tânăr iubea o fată;
Pân` să stea ei împreună,
Ea, se află însărcinată.
El, bărbat neprihănit,
Să n-o facă de rușine,
În mintea sa, a gândit,
S-o lase pe-ascuns, cu bine.
Dar, pe când gândea așa,
Un înger, în vis venit,
I-a vorbit doar despre ea,
Că, ce-n ea s-a zămislit
Este de la Duhul Sfânt
Ce-aduce din cer, de sus,
Mântuire pe pământ
Chiar prin fiul ei, Isus.
”Nu te teme, ia la tine
Pe Maria, soața ta!
Ia pe pruncul care vine,
Tu, Isus îl vei chema”,
Îngerul în somn îi zise.
…Și Iosif, când s-a trezit,
Scuturându-se de vise,
Poruncile le-a `mplinit.
Îmi veți ierta eventualele inexactități poetice, însă am căutat să stau cât mai aproape de cuvintele originale din Biblie. E posibil ca unele poezii să fi ieșit mai greoaie la înțeles datorită acestui fapt. Dumnezeu să vă binecuvinteze!