FERICIRILE
(Matei 5.1-16)

Ferice de cei săraci în duh,
Pentru că-a lor o să fie,
Când s-o împlini Cuvântul,
A cerurilor împărăție.

Ferice de cei ce plâng,
Că-i vor mângâia Cuvântul,
Ferice și de cei blânzi
Căci, vor moșteni pământul.

Ferice de cei flămânzi,
După neprihănire-nsetați,
Când se va-mplini Cuvântul
Și ei vor fi săturați.

Ferice de milostivi
Căci, milă vor găsi, mereu;
Iar, cei cu inima curată,
Vor vedea pe Dumnezeu.

Ferice de-împăciuitori
Că-ai Lui Dumnezeu fii vor fi
Și de prigoniți, ferice,
În cer vor împărății.

Ferice va fi de voi
Atunci, când, din vina Mea,
Ocări, prigoniri și rele,
Împotrivă veți avea.

Bucurați-vă, fiți veseli,
Căci răsplata voastră-i mare;
Și pe prooroci, `nainte,
Prigonit-au ei, sub soare.