POTOLIREA FURTUNII
(Matei 8.23-27)

Când pe mare s-a stârnit
O furtună strașnică
Și, când valuri mari, de apă,
Vasul l-au acoperit,
La Isus, care-adormise,
Ucenicii au venit
Și L-au deșteptat, strigând,
Destrămându-i sfinte vise:
”Doamne, scapă-ne, pierim!”
El le-a zis: ”De ce vi-i frică
Puțin credincioșilor?”
”Nu vrem, Doamne, să murim”.
Apoi, Domnul, s-a sculat
Și-a certat și vânt și mare
Și-ntr-o clipă, peste tot,
Liniștea, iar s-a lăsat.
Oamenii, toți se mirau.
”Ce fel de om e acesta
De-l ascultă vânt și val?”
Cu uimire se-ntrebau.