De-aș fi Doamne fără Tine, cine sau ce azi aș fi,
Dintr-o viață zgomotoasă, oare unde aș sfârși,
Cine mi-ar fi mie Mamă, Tată oare aș avea? ,
De n-ai fi din zorii zilei până-n seri în viața mea.

De nu ți-ai întinde mâna, unde oare-aș fi acum? ,
Când e-atât de greu Isuse, astăzi pe al vieții drum,
Cine-ar ridica privirea, când pe cale-s apăsat,
Doamne... oare-aș fi vre-o dată, eu de cineva salvat?

De nu aș avea iubirea, ce mi-o porți mie mereu,
În ce groapă ar fi astăzi, al meu suflet Domnul meu,
Dar vre-un rost Isuse viața, ar avea pe-acest pământ? ,
Unde mi-aș găsi odihna, Dumnezeule preasfânt?

De n-ai fi a mea comoară, aș fi eu cel mai sărac,
De n-ai fi tu viu Isuse, aș fi cel ce-ntruna tac,
De nu te-aș avea pe Tine, nici-un rost nu aș avea,
Ar fi numai o risipă, fără Tine viața mea.

De nu aș avea lumina, ce din cer a coborât,
Aș avea astăzi un nume, nume... fiul rătăcit,
Aș gusta din hrana morții, care e otrăvitoare,
Aș fi cel ce se îndreaptă-n întuneric... și doar moare.

De n-ar curge azi izvorul, dătător din Tine viață,
N-aș avea nici lacrimi astăzi, fericite eu pe față,
Ar fi doar de-amărăciune, ar fi doar de întristare,
Căci nimic ce-i fără Tine, Doamne... viață nu mai are.

Aș fi frunză fluturată, pom fără de radacini,
Fără Tine nu sunt floare, ci aș fi cel printre spini,
Aș fi mucul ce mocnește, dacă azi nu aș avea,
Acea flacără aprinsă, care este... dragostea.

E aprinsă ea de Tine, căci vre-o dată n-ai lăsat,
Să mă simt Isuse-n viață, să mă simt un fiu uitat,
Mi-ai dat Tu mereu nădejde, mi-ai dat multe bucurii,
Și-ndelunga Ta răbdare, ca s-aștept până revii.