Ca să rătăcesc vre-o dată, eu în viață nu aș vrea,
Pe o cale ce-i străină, eu nimic nu aș avea,
Sufletul secat îmi este, astăzi el după Isus,
Și acele ce-s divine, pe-alte căi vre-o dată nu-s.

Pe o margine de cale, ca să merg nu aș dori,
Să-L cunosc aș vrea mai bine, pe Acel ce va veni,
Doar pe-o cale mai îngustă, pe-al ei mijloc eu mereu,
De-aș păși... . . întotdeauna, l-aș vedea pe Dumnezeu.

Să pășesc doar pe petale, aruncate-n drumul meu,
Nu aș vrea, căci n-ar fi drumul, ce-i deschis de Dumnezeu,
Cel care sfârșește-n ceruri, e abrupt... este pietros,
Sunt pe el dacă în viață, în necaz sunt bucuros.

Nu vreau ca să îmi oprească, vremea alergarea mea,
Nici-o clipă eu pe cale, în popas să fiu n-aș vrea,
Eu nu știu când va apare, cel pe care îl aștept,
Cel pentru care îmi bate, astăzi inima în piept.

Nu știu care va fi ziua, când pe nor El va veni,
Nu știu care va fi ceasul, ce îndată va sosi,
Tot ce știu este că vine, este-n cartea sfântă scris,
Tot ce-i scris se împlinește,
Tot ce-a spus... tot ce-a promis.