Va veni Acel ce vine,
Clipa este-atât de-aproape,
Va sfârși această vreme,
Rece-n care e doar noapte,
Va fi raza de lumină,
Care doar va răsări,
Va fi numai începutul,
Ce nicicând nu va sfârși.

Va veni Acel ce vine,
Este-aproape... e-auzit,
Din al dimineții zare,
Și-n a-l zilei asfințit,
Trâmbița se-aude tare,
Căci El strigă ne-ncetat,
Vrea să îl audă totul,
Pe pământ ce a lăsat.

Va veni Acel ce vine,
Fără a mai suferi,
La a doua revenire,
El mireasa-și va răpi,
O va înălța la ceruri,
Dincolo de-ntinșii nori,
Unde totu-i doar culoare,
Veșnic sunet de viori.

Va veni Acel ce vine,
Locul sus e pregătit,
Străzile ce-s aurite,
Triluri ce-s un infinit,
Murmurul blând de izvoare,
Ce vor fi mereu doar vii,
Căci vre-o dată moarte n-are,
Locul cel din veșnicii.

Va veni Acel ce vine,
Da... El nu va-ntârzia,
Și pe cea de El aleasă,
Sus la cer o va-nălța,
Va veni, El chiar îndată,
Căci e-un timp ce-i pe sfârșit,
Ce ne spune... ce ne-arată,
Totu-a fost cândva vestit.

Va veni Acel ce vine,
Ce-i aici... e trecător,
Tot se trece-atât de iute,
Chiar de spunem... nu-i ușor,
Dar Acel ce-ndată vine,
Va aduce un sfârșit,
Greului... și începutul,
Binelui în infinit.

Va veni... îndată vine,
Glasul Lui e auzit,
Nu e lungă așteptarea,
Sunt doar vremuri ce-au venit,
Se vor trece ele-ndată,
Căci El vine... e aproape,
Vine așteptatul Soare,
După îndelunga noapte.