Plin de veșnicie

Un susur blând și fin mă atinsese
E Glasul Celui ce mă cheamă
În rugăciune, plâns și bocet
L-am simțit pe Cel, ce e Tată și Mamă.

Cu Mâna-ntinsă, L-am văzut aproape
Și am simțit, iertarea Sa Divină
Și știu că-i zi, El M-a salvat din noapte
Și duhul meu cel slab, e iarăși în lumină.

Și ființa mea plăpândă, geme după har
Râvnește în smerenie, să facă voia Ta
Primesc din nou iertare, prin prețiosul dar
Și simt o mângâiere, ce n-o pot confunda.

Sunt fericit din nou, sunt plin de veșnicie
E singura nădejde, ce nicicând nu mă lasă
Să știu că iarăși M-a iertat, e atâta bucurie
Și mă gândesc de ce, din mine ce-o să iasă?

Dar știu că-i planul Său, nu pot să fac nimic
Eu sunt în ascultare și mă smeresc cât pot
Sunt fire pământească, mai cad, dar mă ridic
De câte ori mă-mpiedic și mă lovesc de-un ciot.

Eu știu că m-ai greșesc, dar după firea mea
Dar lupt în continuare, să pot să biruiesc
Dorința arzătoare a firii, ce crunt mă ispitea
Dar știu că ce-am în mine, e viață și trăiesc.

În noaptea-ntunecată, în care mă purtam
Cu gânduri peste gânduri, planuri eșuate
A răsărit Lumina, de care nu știam
Și M-a adus la viață, din multele păcate.

Și-acum am bucurie și pace peste pace
Sunt fiu de Dumnezeu, așa Mi-ai zis odată
Căci cel ce te iubește, Voia Ta o face
Și nu-ți tăgăduiește, Sfințenia, niciodată.

Amin bandisebastiantapas@gmail. com