Când auzi-veți c-am plecat
Spre-albastrele coline,
Acei ce-ades m-ați întristat
Și crucea mi-ați îngreunat,
Să nu mă vorbiți de bine.

Mi-ajunge zâmbetul fățarnic,
Săgețile care rănesc. .
Nu spune-ți: "a fost bun și harnic!"
Măcar în ceasul morții amarnic,
Lăsați-mă să m-odihnesc!

Voi spuneți adevăruri sfinte,
Dar, care nu mai au valoare,
Fiindcă dragostea fierbinte
E doar jocuri de cuvinte
Pe buzele otrăvitoare.

Când auzi-veți c-am plecat,
Nu mă plângeți prea tare.
Plângeți-vă al vost' păcat!
Ușor, prea des i-ați judecat
Pe frați după înfățișare. .

Cei care iubiţi, iubiți curat,
C'a voastră răsplătire-i mare!
Un credincios adevărat,
Nu poartă mască niciodat'
E sincer, blând cu fiecare!

Când auzi-veți c-am plecat,
Să nu mă lăudați de fel.
Purtați-vă ca altădat',
Bârfiți la fel, loviți turbat.
Eu voi fi dus, de soli purtat,
Să mă-ntâlnesc în cer cu El!