Ai cât dai, trăieşti cât mori şi câştigi atât cât pierzi
Numai sângerând pe cruce, suflete, poţi să salvezi.
Grâul din hambar nu creşte ci, când vrei să se-nmulţească,
Îl îngropi sub glia rece şi îl laşi să putrezească.
Oriunde vezi holde coapte mlădiindu-se în soare
Mulţimi dornice s-audă vestea cea mântuitoare,
Fii sigur, e-un bob acolo îngropat care-ncoloţeşte
Vreun creştin ce stă pe cruce, iar Hristos împărăţeşte.
Dându-şi firea zilnic crucii se-aruncă ca uraganul
Lovind aprig fără milă şi fără de greş duşmanul.
Dracii fug turbaţi de spaimă călcând iepurii pe coadă
Căci creştinul taie-n sine cu-a Cuvântului sfânt spadă.
Aici caută secretul: Vrei să-ţi ştie dracii frica?
Mori, tăind cu sete-n tine pân-ajungi să fii nimica.
Domnul sa iti umple mintea de priceperea LUI sa plasmuiesti cuvintele vietii, pt noi trecatorii.imi place ceia ce ai scris e atat de adevarat..continua frate!