S. O. S. DIN IAD

Luca 16: 19-31
******************
Se lăfăia bogatul
Avea tot ce-şi dorea,
Le-a obţinut pe toate
Demult – prin muncă grea
El se mândrea acum
Cu casa-i uriaşă
Dar toţi puteau vedea
Privirea lui trufaşă.

Averea lui imensă
Doar fală îi dădea
S-arate tot ce are
Lui tare îi plăcea
Se îmbrăca în straie
De-o rară eleganţă
Voia să răspândească
Un aer de prestanţă.

Sărmanul Lazăr zilnic
La poarta lui venea
Spera că poate...poate
Noroc el va avea
Spera în îndurarea
Celui ce sta în vilă
Gândea că într-o zi
Bogatul va da milă...

S-ar fi hrănit săracul
Doar cu fârâmituri
Nu-i trebuiau bomboane
Sau vin sau prăjituri
Ce-a mai rămas pe masă
După ospăţul mare
Putea să lecuiască
A lui înfometare.

Zadarnică speranţă,
Zadarnic-aşteptare
Căci nici de data asta
El n-a primit mâncare!
Şi adormiră iar
În şanţul de pe stradă
Sperând că mâine, poate
Bogatul o să-l vadă.

Dar mâine va-ntâlni
Exact aceeaşi soartă
Când va întînde mâna
La ’cea sinistră poartă
Doar câinii s-or hrăni
Din ce-a rămas la masă
Ei meritau din plin
Erau de rasă-aleasă!
***

Ne spune Sfânta Carte
În Luca – precum ştiţi
(Acum s-ar cuveni
Pasajul să-l citiţi)
Că ambii au murit
La vremea hărăzită
Şi au primit apoi
Doar partea cuvenită...

Bogatu-a fost luat
La locul infernal
Unde domneşte noaptea
(Unde-a ajuns Nabal)
Acolo unde bezna
Se taie cu cuţitul
Unde ajunge hoţul
Curvarul, rătăcitul...

E-un loc fără cântări
Şi fără rugăciuni
Acolo remuşcarea
Creează viziuni
Şi-aşa-l văzu pe Lazăr
În sânul lui Avraam
Se desfăta acolo
Cu cei din sfântul neam...

Îl năpădiră plânsul
Dar ce folos acum?
Căinţa-i prea târzie
În jur e numai fum
Să ’nalţe-o rugăciune?
Să strige tare, tare?
Şi-a amintit că-n vilă
Trăia în desfătare...

Şi-a amintit de viaţa
Trăită pe pământ
Când a făcut cu lumea
Un sacru legământ
Când n-avea timp de suflet
Să-i dea şi lui mâncare
Şi astfel deveniră
Bolnav de nepăsare...

Şi astfel îşi văzură
Ca într-un film trăirea
Când gândul îi era
Să-şi satisfacă firea
Când nu vedea în jur
Nevoi şi suferinţe
Şi nici copii orfani
Nici plâns, nici neputinţe

***
Extragem multe lecţii
Din textul indicat
Citiţi-l înc-odată
Cu-n duh smerit, predat
Scriptura toată-i dată
Spre-a noastră lămurire
Acei ce n-o-mplinesc
Ajung în rătăcire.

În primul rând aflăm
Din pilda prezentată
Că locul pocăinţei
Nu-i lumea cealaltă
Semnalul S(e). O. S(e)
Lansat pentru-ajutor
Se risipeşte-n focul
Nebun, mistuitor...

E prea târziu acolo
Să strigi pentru-ndurare
Acolo nu mai este
Nici milă, nici scăpare
ACUMA este ziua,
Momentul decisiv
Să faci un legământ
Cu Tatăl milostiv.

E important apoi
Să ştie fiecare
Că nu-i păcat să ai
O bogăţie mare
Dar dacă bogăţia
A devenit stăpână
Automat te duce
În lumea cea hapsână...

A fost bogat şi Iov
Şi-Avraam a fost bogat
Dar ei de Domnul slavei
Nu s-au îndepărtat
Iar scopul lor suprem
Nu sta-n acumulări
Ci în umblare sfântă
Pe sfintele cărări.

La fiecare-n parte
Răsplata va fi dată
În ziua hărăzită
(O zi de Judecată)
Cei ce-au negat pe Tatăl
Pe veci se vor căi
Iar cei răscumpăraţi
Cu El în rai vor fii.

Nicicând să nu uităm
Suprema-nvăţătură
Există iad şi rai
Şi dragoste şi ură
Dar tot ce-acuma dăm
Noroi sau puritate
Are un larg ecou
Azi...şi-n eternitate.

gc/15 ian. 2006