Ce frumos este cu Domnul,
Pe un drum atât de greu,
Ce ușoară este lupta,
Căci în ea nu sunt doar eu,
Ce frumos este sub ceruri,
Chiar de este plin de nori,
Când eu stau sub ei cu Domnul,
Simt al Duhului fiori.

Ce frumos este cu Domnul,
Chiar și-n suferința grea,
Când eu sunt cu El de mână,
Înțeleg că-i voia Sa,
Chiar de-i greu cu ea pe cale,
Cu Isus... nu este greu,
El în orice suferință,
Lângă mine e mereu.

Ce frumos este cu Domnul,
Și sub stropii cei de ploaie,
Inima sub stropi îmi este,
Doar o inimă vioaie,
Căci sub ei mereu e plină,
De prezența lui Isus,
Chiar de-s mari stropii de ploaie,
Pentru ea nu-s greu de dus.

Ce frumos este cu Domnul,
Chiar și-n noaptea-ndelungată,
Căci lumină Sa în noapte,
Calea bună îmi arată,
Să nu rătăcesc... nici teama,
Să n-apară-n fața mea,
Domnul e mereu cu mine
Nu mă pierd în noaptea grea.

Ce frumos este cu Domnul,
Prin furtunile ce vin,
Ce ușor este suspinul,
Când de dorul Lui suspin,
Și necazul... și durerea,
Sunt atât de mici cu El,
Când îl las să-mi fie-n viață,
Rege... El. . Emanuel.

Este-o viaț-așa frumoasă
Totul este-așa frumos,
Când în toate azi întruna,
Eu îl văd doar pe Hristos,
Când îi cânt Lui o cântare,
Este-atât de minunat,
Bucuria mântuirii,
Mi-o dă Domnul ne-ncetat.

Îmi dă cele ce-s alese,
Bucuriile cerești,
Pacea sfântă din izvoare,
Ce-s din slăvi Împărătești,
Frumusețea de pe cale,
Mi-o arată El mereu,
Este ea așa frumoasă,
Căci pe cale-i El... și eu.