În dor de tei, plângeau lumini...

Cântau în ploi de ei și noi,
copacii stinși de verde, dirijați de nori,
în offf și dor de veri în toi,
cântau înfrigurați de noi.
Plângeau miresmi
în crini și-a trandafirilor partitură,
zâmbet uitat pe locul din grădini
în roua lacrimilor ploii in pădure,
plângeau lumini...
Se auzeau frânturi de cânt în crengile despuiate,
un freamăt dureros de dor de tei,
parcă-și ștergeau lacrimile-mpreunate
de dor de noi, în dor de tei.
Printre copaci, ne ținem strâns de mână:
o vară dureroasă am avut,
dar nu ne plângem, murmurăm-mpreună
cântul pădurii în dorul teilor ce l-am pierdut.

Alexandrina Tulics,
Lui Iosif-23 noiembrie 2021 - Delafield