Cu-atata dor samanta-ai semanat,
Cu-a tale lacrimi brazdele-ai udat;
Trageai nadejde ca o rasara,
Dar, te-ai intors acum a zecea oara,
Si, nevazand nimic, te-ai intristat,
Crezand ca in zadar tu ai lucrat.
Ai plans mai mult ca te-ai trudit degeaba
Si fara de izbanda ti-a fost treaba.

N-ai inteles ca-n lacrimi se ascund
Izvoare din adancuri, ce patrund,
Strop dupa strop, in impietrita glie,
Si prin rabdare capata tarie.
Ca va veni o zi cand rod vei strange
Chiar daca inima in tine plange,
Ca, lacrimile ce-au udat pamantul,
Iti vor desavarsi odata cantul.

Da, va veni o zi de veselie
Cand snopii-i vei lega cu bucurie,
Si lacrimile care-au curs odata,
Vor da recolta mai imbelsugata.
Nimic din ce-ai trudit nu-i in zadar,
Caci, Dumnezeu, in marele Sau har,
Ti-aduna ale tale lacrimi toate
In vesnice cununi de nestemate.