Azi am decis să nu mai plâng
Pe cei plecați în slavă
Ci să privesc spre cer cântând,
Spre patria lor dragă.

De ce să vărs lacrimi șuvoi
Când ei sunt sus, acasă?
De mii de ori mai vii ca noi
Sunt ei, căci sunt Mireasă!

Iar noi, noi suntem încă jos,
Luptând pentru cunună,
Pe când pe ei, Isus Hristos
La pieptul Său i-adună.

Azi am decis să fiu gelos
Pe cei ce au ajuns
În paradisul luminos
La pieptul lui Isus.

Uitat-au de boli și dureri,
De tot ce-a fost odată;
Acum, în sfinte mângâieri
Ei nunta o așteaptă!

Azi sunt gelos, tot mai gelos
Pe hainele lor sfinte
Ce le-au primit de la Hristos
Dincolo de morminte.

Sunt mai sărac ici, pe pământ
Dar mai bogat în cer,
De-aceea-n duh, spre rai m-avânt,
Spre plaiul meu etern.

Lupt și aștept plecarea mea
De-aici, oricum ar fi:
Ori că spre ceruri voi zbura,
Ori că voi adormi.

De-oi adormi, mă voi trezi
Subit, în veșnicie!
Mai viu ca niciodat' voi fi
Cântând de bucurie!

Iar dacă totuși voi trăi
Până va fi Răpirea,
De-aici, de jos, m-oi dezlipi:
Va-ncepe fericirea!

Căci pentru mine a trăi
Este Isus Hristos
Dar un câștig e a muri,
E un câștig frumos!

Azi am decis să nu mai plâng
Ci doar să mulțumesc
Pentru ai mei din cerul sfânt
Ce-acolo strălucesc.

Și totodată am decis
Să le urmez și eu
Sfinților pași spre Paradis,
Până la Dumnezeu!