Din drumul meu eu astăzi m-am oprit,
Al meu Stăpân chematu-ma acasă
În urmă las tot ce-am avut şi am iubit
Şi îmi i-au zborul spre-o ţară mai frumoasă.

Pe ne-aşteptate înserarea vieţii m-a cuprins
Şi tot ce am facut în urma mea rămâne
Cu lacrimi şi zbucium şi atâta dor nestins
Încredinţez totul în mâna ta Stăpâne.

Cu dor arzând mă nalţ , mă-ndrept spre Tine,
Spre hotarul de dincolo, spre zări mai senine,
Iar pentru cei rămaşi ,ai mei copii în lume
Îndrept cu-o ultimă suflare în taină o rugăciune.

Eu alergarea pe acest pământ mi-am sfârşit,
Pe cei ce mi i-ai dat, de lume i-am ferit
În inima lor cu trudă al Tău cuvânt am sădit,
Să-i ştiu ai Tăi Isuse e tot ce mi-am dorit.

Păstreaza-i în credinţă, păstreaza-i în veci fraţi,
Şi nu-i lăsa s-ajungă în lume desbinaţi
În inimi să le ardă al dragostei văpăi,
În rugăciune şi-n cântare să fie fraţii Tăi.

Să nu laşi ca-ntristarea să treacă al ei hotar
Tu sufletul lor umple-l cu-al mângăierii har,
Oricât de grea şi crudă-i, durerea despărţirii
Există o zi a revederii, o zi a nemuririi.