V-am cântărit și v-am găsit ușori
Aflat-am printre voi minciuni și impostori
Ce am văzut, desigur, Mă-ntristează
Iubirea e-n scădere, păcatul nu-ncetează.
Vă întrebați acum de ce vă cântăresc?
Invidii și reclame, total, vă stăpânesc
V-ați abătut din calea ce merge spre răsplată
Și, vai, acum vă duceți pe calea care-i lată.
Teatrul practicat la voi în Adunare
E o dovadă clară că nu vreți închinare
Sunt interese multe... dar interesul Meu?
Ați vrea să îl ascundeți într-un obscur muzeu.
Tertipurile voastre atât de fascinante
(Pentru acei ce vor mesaje-nteresante)
V-au îngropat în starea ce naște nepăsare
S-a ofilit în voi cereasca-ncredințare.
Cu trasul sforii acei ce se ocupă
Băut-au cu nesaț din a-nșelării cupă
Și vor ca să transmită nocivul obicei
La toți care citesc îndemnuri din Matei.
Lăsat-ați să pătrundă filozofii străine
Și-apoi ați ajustat curatele doctrine
Ați ascultat de prieteni mai mult ca de Cuvânt
Dar ce veți face voi dincolo de mormânt?
Pe cei ce au curajul s-arate murdăria
(Având îndemn ceresc să-și facă datoria)
Îi prigoniți subtil... subtil și fără jenă
Le puneți microfoane sub masă și sub pernă.
Vânzarea conștiinței, intens, e practicată
Iubirea de aproape nu este demonstrată
În frunte cu păstorul respingeți rânduiala
Și nu e de mirare că vă învinge boala.
Ați pus fățărnicia la un nivel înalt
Spre denigrări și bârfă, mereu, ați dat asalt
Și-n atmosfera cruntă de ‘naltă tensiune
Cântați și predicați, dar totu-i uscăciune.
Dosarele-ntocmite spre-a-i acuza pe-acei
Ce nu vor să se-nchine la falșii dumnezei
Degeaba le ascundeți, închise în sertare
Căci ele dovedesc de ce sunteți în stare.
În urmă se ridică un colb uscat și dens
Oriunde vă-ndreptați, în orișicare sens
Manevra e subtilă, la fel diplomația
E clar că ați uitat ce-nseamnă-mpărăția.
V-am cântărit și v-am găsit ușori
Dar de voiți s-ajungeți la veșnice splendori
Dați jos nevrednicia ce-ați pus-o foarte sus
Și înălțați privirea, mereu, către Isus.
George Cornici/ 11.27. 21
Există oare astfel de biserici?
O, de n-ar fi niciuna!