Fără de număr, zilnic, ţepuşe firea-mpung
‎Şi nici cu rugi fierbinţi, văd, nu pot să le alung
Mă doare când, în focu-ncercării, n-am răspuns,
Dar Tu îmi ‎spui că haru-Ţi mereu îmi e de-ajuns.

‎Prin valea mea cu lacrimi şi cu-al ispitei scrum,
‎Necazuri cât un munte ades m-opresc din drum,
Cred că ades un bine chiar şi în rău e-ascuns,
Te rog revarsă harul, să-mi fie de ajuns.

Mi se încurcă planuri şi nu primesc ce-aş vrea,
‎Mă copleşeşte-o veste, mă-ncearcă boala grea,
Dar voia Ta-i plăcută şi fără de cusur,
Te rog, dă-mi, Doamne, harul pe toate să le-ndur‎.

Talazurile-n hăuri se cască să mă-ngroape,
Dar mila Ta şi ‎harul îmi sunt mereu aproape,
‎Cu cât mai neagră-i noaptea şi ceasu-i mai amar,
‎Cu-atât mai mult fă-mi parte de-al păcii dulce har!