Eroii, mai întâi
nu mor printre tranșee,
ei au murit demult
pe câmpul unui dor,
acel dor de a scrie
o mare epopee,
trăind prin renunțare
la însăși viața lor.

Eroii, mai întâi
au jalea unei inimi
ce plânge pentru țară,
bolnavă pentru neam,
ciopliți din veșnicie
cu chip de-alese patimi,
fiind pe scena lumii
eroi fără tam-tam.

Eroii, mai întâi
împart aceeași pâine
cu cei loviți de soartă,
cu cei mai neiubiți,
jertfind, iubind și azi,
visând, crezând și mâine,
eroii-i fericesc
pe mulți nefericiți.

Eroii, mai întâi
persistă pe tărâmul
acelui gând constant
din sufletele lor,
că nu vor înceta
să urce caldarâmul
ținutului de veci,
păstrat eroilor.

Eroii, mai întâi
renunță la-ndoială
și-și poartă crezul trainic
pe mări sau pe uscat,
eroii nu sunt cei
cu-o falsă învoială,
ei luptă cum trăiesc,
trăiesc cum s-au luptat.

Eroii, mai apoi,
sculptată amintire
o vor avea în inimi
ce-i vor fi cunoscut!
Eroii-s printre noi,
vor fi și-n nemurire!
Eroii au murit,
iar alții s-au născut.