Sunetul trâmbiței cerești

Psalmul 46:10. “Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”

O ceață groasă plutea lin  peste câmpii,
Nu erau  nici stele, făclii din veșnicii,
Muzica cetății  te vrăjea prea  tare:
"-Alergați cu toții, veselie mare!"

O vioară încet  plânge în gândul meu:
"-Oprește -te din drum, te strigă  Dumnezeu!
El stăpânește peste neamuri, al tău gând,
Domnul stăpânește în cer, și pe pământ!"

Și pasu-mi se oprește din alergare,
Se întoarce pe câmp, e tăcere mare,
Eu singur am rămas, între cer și pământ,
Începe să sufle vântul Duhului Sfânt!

De dincolo de ceață, dincolo de nori,
O trâmbiță răsună, se cântă în cor:
"Chemare-i  pentru suflet, e cântec duios,
Trâmbița  anunță că S-a născut Cristos!

Cum slava înconjoară  Tronul Sfânt de Sus,
Pacea  să coboare, căci S-a născut Isus!
Bucuria soarelui de dimineață,
Să-ți umple inima întreaga viață!

Fericit e cel  ce aude al Meu glas,
Curăță-ti inima, fii al Domnului vas!
Să audă toți trâmbița cu glas duios,
Bucurie să ai, căci S-a născut Cristos!"

Ceața groasă s-a ridicat de pe câmpii,
Pe cer, clipesc stele, făclii din veșnicii,
Corul cerului  a coborât în vale:
-"Aleargă la Iesle, bucurie mare!"