Nu-nțeleg... de ce în viață, uneori este așa,
De ce drumul care trece, este greu prin viața mea,
Pun adesea întrebarea, și-un rapuns aud mereu,
—, , Pe-acest drum cândva... odată, am pășit cu greu și Eu".

Nu-nțeleg de ce doar lacrimi, vărs plângând la orice pas,
Obosind a mea ființă, care caut-un popas,
Dar când eu întreb... adesea, un răspuns primesc mereu,
—, , Cum plângi tu... așa copile, ca și tine-am plâns și Eu".

Nu-nțeleg de ce durerea, e prezentă-n viața mea,
Rănile nu încetează, ooo... Isuse-a mă durea,
Când îmi strig a mea durere, într-un ceas ce-mi este greu,
Iar aud... , , —durerea rabdă, am răbdat cândva și Eu".

Nu-nțeleg de ce în cale, ploi, furtuni și valuri vin,
Luptele din miez de noapte, ce-aduc gemete... suspin,
Când eu pun acea-ntrebare, îmi răspunde El mereu
—, , Pe o piatră rece-odată, mult am suspinat și Eu".

Nu-nțeleg... dar niciodată, fără de răspuns nu sunt,
Știu de ce îmi este viața, uneori grea pe pământ,
Știu de ce sunt doar suspine, știu de ce e-atât de greu,
Căci răspuns la întrebare, mi-l aduce Dumnezeu.

Știu și gustul cel de lacrimi, de ce este el așa,
Când eu nu-nțeleg îmi spune, Cel ce le-a vărsat cândva,
Pe o piatră în grădină, când lupta atât de greu,
Ca să fiu cine sunt astăzi, ca să fiu un fiu al Său.

Dar când tace... tot ce-n viață nu-nțeg... întreb și-aștept,
De întârzie răspunsul, înc-o dată mai întreb,
De El tace... eu tacerea Lui o înțeleg mereu,
Voi afla în cer răspunsul, de ce este-atât de greu.

Voi primi atunci la toate, la ce nu-nțeleg azi eu,
Țelul azi mi-e numai cerul, chiar de nu-nțeleg mereu,
Când în el eu voi ajunge, doar răspunsuri îmi va da,
Cel ce uneori îmi spune, ... , , taci și nu mai întreba".