Blând și smerit cu inima
Și să te porți cu-nțelepciune
Așa e scris, ca pașii tăi
Să nu aducă-n urma lor amărăciune!
Și să alegi aceasta-n fiecare zi
Viața ta epistolă să fie
Scrisă, citită de toți oamenii
Și-apoi în viața veacului ce va să vie!
Căci e o vorbă din străbuni
Ca să te porți precum ți-e vorba ta
Dar și vorbirea, cum ți-e portul
Nu să zâmbești și pumnul strâns pe sub manta!
Și toarnă-n vasul tău ulei de preț
Și-n fiecare zi strânge mărgăritare
Și-apoi împrăștie în jurul tău
Cu vorba și cu portul cât trăiești sub soare!
Și să te porți ca fiu de Dumnezeu
Și răzbunarea să îți fie rugăciune
În fiecare zi blând și smerit
Tu să te porți cu-nțelepciune!
Smerenia să fie slava ta
Blândețea-înțelepciunii o cunună
Și pacea-n Duhul Celui înviat
Să ne adune împreună!
Ca cei ce vor citi epistolele noastre
Să-L vadă pe Isus în toate
Pe Dumnezeu și mântuirea Lui
În fiecare zi, frate și soră, că se poate!
Poezia am scris-o in biserică in ziua cand s-a predicat despre purtarea inteleptului. Stand in banca mi-am amintit o vorba a mamucăi : " Ori vorbeste cum ti-e portul, ori te poarta cum ti-e vorba!". Si m-am apucat de scris...
Dumnezeu sa ne dea din intelepciunea Sa in fiecare zi!