Salcie bătrână


Salcie de lângă mal
De ce plângi, ți-e dor de-un val
Ce-a plecat când erai fată
Și nu s-a reântors vreodată? ...

Vremea curge peste plopi,
Tu îi plîngi pe cei ce-ngropi
În adâncul valului,
Și-n nisipul malului

Și-ți țin rădăcinile
Ce le spală valurile,
Valurile vin și pleacă,
De ce tristă plâns te-nneacă?

Tu ești straja de la vamă
Pentru cei ce-și las-o mamă,
O iubită, un copil,
O nevastă, sau o lume,
De s-au transformat în spume,

Spune-mi salcă-ndurerată
De ce pleacă... de ce pleacă? ! ...
Ce chemare are apa
De le pregătește groapa? ...

De ce-n fiecare vară
Mureșul în el coboară
Oameni care-l caută
Și-i ascunde-n unde-adănci,
Salcie, tu de ce plângi? ? ...

Plopu-nalt foșnește-n aer,
N-aude țipăt sau vaier,
E deasupra mâinii-ntinse
Către spații necuprinse

Care-ar vrea lumea s-apuce,
Lumea din care se duce,
Mureș, Mureș, blestemat,
Leneș, mulți ai înnecat,

I-ai umflat târîndu-i jos,
Apucând un greu miros,
S-au lăsat așa târâți,
I-ai ucis ne-mpărtășiți,
Multe fețe omenești
Sunt momeală pentru pești,

Ce-ai cu ei, te-au tulburat
De-i omori cam ofensat,
Sau odat bând apa ta
Îți rămân datori cu-o stea.

Te-am visat de mic copil
Îngropându-mă în mâl
Și-ai glumit cândva cu mine
Dar nu ți-am plăcut, bătrâne,

Sunt la gust sărat-amar
Și m-ai aruncat pe mal
Ca pe-o cârpă udă stoarsă
Și-acum stau și scriu la masă,

Dacă stau și gândesc bine
Omul calm e ca și tine,
Tace, merge-ncet și-atrage
Multă lume care-l place,

El nu urlă, nu înjură,
Dar iubindu-te te fură,
Salcie prietenă tristă
Dă-mi și mie o batistă,

Că, dacă gândesc mai bine
Multe scorburi am în mine,
Plopii drepți se-nalță ușor
Fiind deasupra tuturor,

Ei nu pot să vadă apa
Ci-și înalță-ntr-una craca,
Fiind grăbiți să crească-ntr-una
Nu au timp să vadă mâna

Ce se-ntinde, dintre ape
Să se-agațe și să scape!
Au fost copii blestemați
Ca să moară înecați? ...

Plăteau vinile străbune
Sau aveau păcat în sine? !
Totuși, să nu ne-ntristăm
Slavă, Domnului, să-i dăm
Fiincă, Cel supus la cruce
În curând lumea conduce,

Celor morți ne-mpărtășiți
Le va da nume de sfinți,
Credință puternică
Și o viață veșnică,


A-nviat a treia zi
Și curați îi va primi,
Când s-o arăta pe nori
Îngrijindu-i ca pe flori,

Tocmai fuse condamnat
Și jertfit fără păcat,
El, a rupt blesteme mari
Și a șters orice păcat
Și pentru cel înnecat,

O să-l așeze în turmă
Și-i șterge lacrima, la urmă.

Maria Despescu
1974.