Chemarea sabbathului



Ziua de sabbath e dată spre tihnă
Când lucrarea-i oprită și-i pentru, Domnul,
O zi, sfințită de-odihnă.
Iudeii, pe Isus, voiau cu pietre să-l omoare,
Fiindcă vindeca-n acea zi mare
Acelor farisei, El, le pune-ontrebare:
-Păcat e să vindeci în această sărbătoare? ! ...
Cine, boul căzut într-o groapă, nu se grăbește
De-acolo să-l scoată
Sau, fiind sabbathul, nu îl adapă,
Deci, mai degrabă judecați ce-i bine, ori rău,
Decât să fiți supuși Judecății lui, Dumnezeu,
E altceva să salvezi o viață
Decât să-i dai, Domnului, omule, povață.
De vrei să fii mai mare decât frații tăi,
Fii robul lor, ca să-ți slujească și ei
Și abțineți-vă să mai cârtiți pe uliți,
Căci fiind judecat, de Ponțiu Pillat,
Isus, deloc n-a cârtit, ci iertându-i pe toți, Răstignit.
El, Cel nevinovat, răstignit pentru noi s-a lăsat,
Cu cât mai datori suntem să iertăm mereu
Cum ne-a iertat de-atătea ori,
Prințul, dreptul Fiu, Domn și Dumnezeu.
Nu judeca că nu știi
Ce-ascunde în ea, tăcerea inimii
Și nici bătaia sa.

Maria Despescu
1991
Alba Iulia