SCENETA „GRĂJDARUL„

POVESTITORUL
Se apropie Crăciunul, afară-i frig, ninsoare,
Luminile îmbracă orașu-n sărbatoare.
Cling, cling răsună vesel un clopoțel din prag,
Cling, cling răspund din zare alți clopoței cu drag.
E cântec, veselie și râset de copii,
Lumini pe străzi, și-n geamuri albi, vesele făclii.
Dar să lăsăm orașul, să mergem mai în vale,
Pe unde nu ard pomii, gătiți de sărbătoare,
Pe o străduță mică. . ce frig e și ce ceață,
Cu orice pas, și gândul, și inima-ți îngheață.
În cale iată iese ca din povești desprinsă,
O casă mică, veche, cu candela aprinsă.
În sobă arde încă un foc abia mocnit,
Podeaua este veche și scârțâie cumplit,
Odaia cea micuță, săracă, dar curată,
Sunt unica avere rămase unui tată.
Sărac și șchiop, sărmanul, își are bucuria,
În draga tati fată, iubita lui, Maria.

SCENA 1
PERSONAJE- TATA, FATA MARIA.

TATA
BRR. . BRR. . e frig cumplit afară, și tot mai frig se face,
Ia uite, draga tati, ce-am cumpărat. . îți place?

FATA MARIA
Trei crengi de brad. . atâta? . . putea-i să iei un pom!
S-avem și noi o dată, un brad ca orice om.
Un brad o dată-n viață, atâta ți-am cerut!
Nu ți-am cerut cadouri, deși oricine are,
Măcar o mică pungă, sub brad la sărbătoare.
Dar, tată, mi-e rușine atunci când merg la școală,
Și povestim în clasă, ce daruri de Crăciun,
Primește fiecare, căci eu. . eu ce să spun?
Că am primit ghetuțe, sau lanț de pus la gât?
Sau o gentuță nouă? ! . . trei crengi de brad și-atât.
Mai bine spun. . nimica. . mă râd cu toți la școală!
Că brad are oricine, nu-l pun la socoteală.
Și ce Crăciun e ăsta? . . pe străzi, în magazine,
În cele mai sărace din casele vecine,
Lucesc lumini, betele, și-i cântec, veselie,
Și lumea iese-n stradă, să vadă, să mai știe,
Mai cumpără cadouri, mai merg să viziteze,
O rudă, un prieten, dar merg să se distreze.
Iar noi. . noi stăm aicea, ca-n orice an și-acum. .
Trei crengi de brad, colinde. . și-atât. . ĂSTA-I CRĂCIUN?

TATA
Maria, draga tati, așa-i cum zici, se poate,
Dar unde-i bucuria, Maria-n astea toate?
E-adevărat, orașul, în clocot se preface în prag de sărbătoare,
Dar lumea n-are pace, se zbuciumă si caută
În toată gălăgia, și-n tot vacarmul ăsta. . SĂRMANA BUCURIA!
Dar bucuria, pacea nu-s cântec și vedere,
Când trece sărbătoarea, se spulberă și ele.
Mai mult ca alții poate, suntem săraci, Maria,
Dar pentru noi săracii, azi s-a născut MESIA,
El e lumina noastră, și ea nu ni se vinde,
Ci se coboară-n suflet când îi cântăm colinde.
Ascult-acum povestea, unui sărac, Maria,
Ce a aflat odată, măreață bogăția,
Vrei tu, s-auzi? . .

MARIA
Da, tată, vreau s-aud. . hai spune!

TATA
Demult, puțin nainte să vină Domnu-n lume,
Trăia săracul tânăr, în Betleem cetate.
Orfan, străin și singur, căutând și zi și noapte,
Un loc de-adăpostire, ceva să se hrănească,
Cu greu ducându-și traiul, din mila omenească.
De mic copil rămase, pe lume singurel,
Fără părinți, căsuță, doar haina de pe el.
Ar fi muncit săracul orice, pe la oricine,
Dar greu putea, căci, vezi tu, era tot șchiop, ca mine.
Iar într-o zi, într-una ca celelalte toate,
Intră săracul tânăr pe poartă, în cetate.
Doi cerșetori. Un tată nu prea bătrân și-un fiu,
Cerșesc de când se știu. .
Se-opri în drum săracul, și-și descălță sandaua,
S-o lege iar c-o cârpă, căci i s-a rupt cureaua.

SCENA 2
PERSONAJE: GRĂJDARUL, CERȘETORII TATA ȘI FIUL, DOMNIȚA, POVESTITORUL

TATA CERȘETOR
E-aproape noapte afară și n-am mâncat nimic,
Măcar o coajă veche, să-i dau la ăsta mic.
Dar lumea asta n-are milă deloc în ea,
Ce să mâncăm când nu e, un ban în traista mea?

FIUL CERȘETOR
Hai, tată, cât mai stăm?

TATA CERȘETOR
Și ce să fac acuma, să fur la careva?
Mai cere și tu milă, poate ți-or da ceva!

POVESTITORUL
Când colo, o domniță, c-un coș se vede-n zare,
Și-n coș o pâine caldă și ceva de mâncare.

TATA CERȘETOR
Băiete, fii pe fază să fugi, știi ce să faci!
Și ne vedem la moară. .

FIUL CERȘETOR
Pot s-o iau eu?

TATA CERȘETOR
Șșș. . Taci!

DOMNIȚA
Dar unde mi-e pâinica? . . Dă-mi pâinica imediat!
Dă-mi pâinica hoț netrebnic! . . săriți că mi-a furat-o! . .
Aha, uită-ți sandaua, să vii tu după ea,
Să bați la mine-n poartă. . o să vezi atunci sanda!

GRĂJDARUL
De ce-ați furat femeia? . . Acum, din vina voastră,
Stau c-o sanda luată și c-o sanda în traistă.

TATA CERȘETOR
Ei. . păi ce să-ți fac băiete, știi că viața nu-i dreaptă!
Hai las că-ți trece îndată. . dă-i și lui o bucată!

GRĂJDARUL
Nu vreau pâine furată! . . eu pâinea mi-o muncesc.
Mai bine rabd de foame, nu fur, nici nu cerșesc.

BĂIATUL CERȘETOR
Atunci să mori de foame! . . nu zici că nu ți-am dat!
Rămâi cu bine atuncea, și șchiop, și descălțat.

SCENA 3
PERSONAJE: GRĂJDARUL, SOȚUL ȘI SOȚIA

GRĂJDARUL
Sărut mâna! . . Bună seara! . . n-aș vrea să deranjez,
Dar caut prin cetate, ceva ca să lucrez.

SOȚUL
Păi tinere, e seară, acum n-am că ți-aș da,
Să vii la mine mâine, dar mai pe zi așa.

GRĂJDARUL
Pot face orice muncă, îmi dai să fac orice.

SOȚUL
Am înțeles băiete, dar acum nu am ce. .
Vii mâine și atunci, vedem ce-i de făcut,
Acuma mergi că-i seară, și n-am cum să te-ajut!

GRĂJDARUL
Da, mulțumesc. . pe mâine! . . să nu uitați de mine,
Pot face orice muncă, orice muncesc, nu mi-e rușine.

SOȚIA
Am înțeles băiete, mai du-te acuma, lasă,
Doar n-ai vrea ca de milă să te luăm acasă?
Ce ți-e cu cerșetorii, un deget dacă-ntinzi,
Îți iau chiar toată mâna, mai bine nu te prinzi.

SCENA 4
PERSONAJE: GRĂJDARUL, MAMA 1, MAMA 2

GRĂJDARUL
Să vă trăiască pruncii! . . o mică întrebare. .
N-ați avea ceva treabă, pentru ceva mâncare?

MAMA 1
De treab-avem străine, nu vede orișicine cât mai muncește-o mamă? . .
Dar n-avem pentru tine. . și știi tu cheltuiala când ai copii în casă,
Când plâng și-ți cer mâncare, ce să le pui pe masă?
Și când fugim în grabă să cerem la vecini,
Crezi că ne arde nouă să dăm bani la străini?

MAMA 2
Să mergem. . hai, dă-i pace, că-i pierdere de vreme,
Străine n-am ce-ți face! . . și noi suntem în lipsuri,
Mai mult ca alții poate. . mai caută pe la alții,
Noi mergem. . sănătate.

SCENA 5
PERSONAJE: GRĂJDARUL, TRECĂTOR 1, TRECĂTOR 2, DOMNIȚA

GRĂJDARUL
Scuzați, scuzați. . o vorbă, vă rog să nu plecați!

TRECĂTOR 1
Așa vă place vouă, mereu să deranjați,
Nu poți să mergi pe stradă că dai de cerșetori. .

GRĂJDARUL
Eu nu cer, eu fac treabă. .

TRECĂTOR 1
Da. . toți sunteți de treabă, toți sunteți muncitori!
Ei nu mai pot de treabă, dar stau să cadă mană.

TRECĂTOR 2
Muncesc. . dar prima dată ar vrea ceva pomană! . .
Să zicem că ești harnic, atunci cum dumitale,
Nu zicem că n-ai casă, dar nici măcar sandale?

TRECĂTOR 1
Și cum se face iară, că toți nevoie mare,
Ba nu aveți o mână, ba nu aveți sandale?

DOMNIȚA
Măi, oameni buni, ori ăsta-i ori numai mi se pare!
El e. . el mi-a furat azi pâinea, e hoț la drumul mare!

GRĂJDARUL
Eu n-am furat!

DOMNIȚA
Ba minte, a luat-o. . a luat-o și s-a dus!
El mi-a furat azi pâinea, mi-e martor Cel de Sus!

STRĂIN 2
Aha! . . Așa se face, te-apropii cu necaz?
Te faci că vrei de lucru, dar tu vrei să ne prazi.

STRĂIN 1
Las că vezi tu hoție, las că vezi tu pâine!

STRĂIN 2
De nu-ți ajunge asta, să te întorci și mâine! . .

GRĂJDARUL
O Doamne, fie-Ți milă, de-un biet sărman din drum!
Ai spus că vii Mesia. . o, vino chiar acum!
E lumea plină. . plină de-atâta răutate,
De prea multă durere, de lacrimi, de păcate. .
Iar eu sunt singur. . singur și părăsit pe drum,
Dac-aș avea, o Doamne, căsuța mea acum! . .
Doamne, fă-mi bucuria, să am căsuța mea,
Să intre tot săracul să se-odihnească-n ea,
Să-și plece capul și trupul ostenit,
Să-i dau o pâine caldă și pături de-nvelit!
Să văd atunci că-mi zace vreun om bătut în prag,
L-aș lua degrab la mine și l-aș spăla cu drag.
Să văd orfani că plâng, pe drum, nemângâiați,
Mi i-aș lua în brațe și mi i-aș face frați!

TATA
Așa pleca sărmanul, târâș și prăfuit,
Ținându-și strâns cu mâna piciorul cel rănit,
El părăsi cetatea, privind în urma sa,
Ar fi fugit de lume, pe veci, dar nu putea.
Așa mergând săracul, în cale i s-a ivit,
O peștera pustie, un loc de odihnit.

GRĂJDARUL
Ah, peșteră străină, ce bine m-ai primit!
Tu n-ai fugit de mine, n-ai râs, nu m-ai gonit.
N-aș mai pleca de-aicea, și dacă tu ai vrea,
Aș vrea să fii de-acuma, chiar tu, căsuța mea! . .
Mi-e foarte, foarte foame, plec iarăși în cetate,
Să caut ceva de muncă, și-am să revin la noapte.

SCENA 5
PERSONAJE: GRĂJDARUL, FEMEIA, FATA

GRĂJDARUL
Iertați-mi îndrăzneala, s-aveți o zi frumoasă!
V-ajut eu cu bagajul să îl cărați acasă?

FEMEIE
O, da, te rog, ce bine că-mi vii în ajutor
Dar ești lovit, sau ce ai acolo la picior?

GRĂJDARUL
Sunt și lovit acuma, dar m-am născut așa.
Și-acuma merg să caut de muncă undeva!

FEMEIA
Dar ce poți face tu, așa olog cum ești?
Mă mir că vrei de muncă și nu mergi să cerșești!

GRĂJDARUL
Eu n-am cerșit vreodată, eu am muncit curat.
Și-ați fi mirată doamnă, de câte știu să fac!

FEMEIE
Atunci rămâi la mine că aș avea ceva,
De-mi sapi grădina toată, să știi că m-aș mira!
Ți-oi da mâncare astăzi, și de-oi fi mulțumită,
De mâine toată munca-ți, va fi pe drept plătită.

FATA
Uite, ceva de mâncare și de băut!

TATA
Și zi de zi băiatul, strânse orice bănuț,
La peștera pustie să facă un gărduț,
Apoi făcu o iesle, apoi făcu portiță,
Și-și cumpără la urmă o vacă și-o oiță.
Stătea și el acolo, căci nu era murdar,
N-avea el o căsuță, ci-un grajd. . era grăjdar! . .
Trecură zile bune și-ajunse ziua ceea,
Când se dădu poruncă, atuncea în Iudea,
Ca lumea să se-nscrie. . și-acuma în cetate,
Era puhoi de lume, dar se făcuse noapte.
Prin case lume multă și oamenii grăbiți,
Trudeau să oaspeteze pe oaspeții veniți.
Trudiți, flămânzi pe drumuri și nebăgați în seamă,
Mergeau tânărul Iosif, și-a lui Maria dragă.

SCENA 6
PERSONAJE: GRĂJDARUL, SOȚUL ȘI SOȚIA, IOSIF ȘI MARIA, GAZDA, DOMNIȚA,

IOSIF
Vă rog, o vorbă, numai. .

SOȚIA
Ce este, ce poftiți?

IOSIF
Un loc de poposire, suntem abia veni.

SOȚUL
Nu, casa noastră-i plină, mai căutați și voi!
Hai, unul ar mai merge, dar nu-i loc pentru doi.

IOSIF
Vă rog frumos, Maria e tare obosită!

SOȚIA
Păi toată lumea este, că-i de pe drum venită.

SOȚUL
Hai, domnule-nțelege că suntem prea degrabă,
Mai du-te pe la alții, mai caută, mai întreabă!

IOSIF
Un loc de poposire?

DOMNIȚA
La mine nu se poate, să te primesc în casă,
Și să mă prazi la noapte?

IOSIF
Dar iată nu sunt singur, cum am putea fi hoți,
Când biata stă să nască?

DOMNIȚA
Vă știu eu, sunteți toți! . . nu-i om cinstit pe lume,
Să-l poți lăsa în casă, el vine să te fure,
Și tu să-l pui la masă?

IOSIF
Vă rog, numai o clipă, un loc vrem peste noapte!

GAZDA
Ce loc visezi străine, nu e loc în cetate,
Ce cauți tu acuma, demult sunt ocupate!
Dar. . nu-ți pierde nădejdea, caută mai departe.

MARIA
O, iată două mame, întreabă-le pe ele,
Căci mamele au milă. . Da, mamele nu-s rele!

IOSIF
Ce bine că ne-ați ieșit în cale,
Un loc de-adăpostire, n-aveți pentru noi oare?
Măcar pentru Maria, căci iată stă să nască!

MAMA 1
Mai lasă-ne străine, ce umbli gură cască?

MAMA 2
Tu crezi, c-avem noi vreme? . . casele noastre-s pline,
Muncim de dimineață, și ostenim, străine.

MARIA
O, Doamne, fie-Ți milă! . . ce suflete-nghețate,
Ce beznă peste lume, nu credeam că se poate!
O mamă de-altă mamă, să aibă atata silă,
Și să o lase afară, fără un strop de milă!
O, Doamne, ai tu grijă de Fiul Tău cel sfânt,
Găsește-ne și nouă, un loc călduț pe-acest pământ.

SCENA 7
PERSONAJE: GRĂJDARUL, IOSIF ȘI MARIA, ÎNGERUL

GRĂJDARUL
Vai, dar sărmanii oameni, îs mai saraci ca mine,
Așa eram și eu odată, gonit de orișicine.
O, Doamne, Tu știi bine cât mi-am dorit o casă,
Să iau și eu săracul și să îl pun la masă.
Să vină și la mine, și să îmi treacă pragul,
Și să-și găsească-odihna, săracul și sărmanul.
Dar eu n-am o căsuță,
Nici prag, după cum știți bine,
Cum să îi chem să vină, în peșteră la mine?
Dar măcar am o iesle și paie să le pun,
Mai bine dorm la mine, decât să doarmă-n drum!

IOSIF
O, omule, ai milă, suntem doi bieți străini,
Am căutat zadarnic, un loc printre vecini.

GRĂJDARUL
Eu drept să-ți spun străine, n-am nici măcar căsuță,
Ci dorm pe niște paie, c-o oaie, și-o văcuță!
Știu e puțin și parcă. . acum. . mi-e și rușine,
De-ați vrea și voi pe paie să înoptați la mine.

IOSIF
Cum să nu vrem sărmane, cu toată bucuria!
Să-ți răsplătească Domnul, să mergem dar, Maria!

GRĂJDARUL
Să mă scuzați, la mine nu sunt perne. .
Păi da, îs cam sărac. .
Intrați, intrați la mine, aici stau eu, intrați!
Să pun asta pe paie, măcar să v-așezați.
A, uite niște pîine, și uite niște apă,
Nu e prea mult, dar poate v-ajunge până mâine.

IOSIF
Da, mulțumim și Domnul din cer să-ți răsplătească,
Să-și lase peste tine, El, mila Lui cerească!

TATA
Și fericit grăjdarul, pe maldăr de surcele,
Se așează spre-odihnă, privind duios spre stele. .
Și. . le zâmbea, iar ele, zâmbeau napoi spre dânsul,
Simțea de fericire că-l năpădește plânsul.
De-atâta bucurie, și-atâta osteneală,
Un somn adânc îl prinse, și adormi afară.
Și dintr-o dată ieslea, se-aprinse. . o minune!
Se grămădise-ntrânsa, lumina de pe lume.
Ce se-ntâmplase știe, oricine pe pământ,
În iesle se născuse, Mesia, Pruncul Sfânt.
Toți îngerii din ceruri, veniră-atunci puhoi,
Să-i cânte osanale, în staulul de oi.
Iar bietul om, grăjdarul, dormi adânc afară.
Când înger ca din soare, cu aripa ușoară,
Ieșind din ieslea sfântă, se aplecă duios,
Și-atinse cu aripa, pe bietul om de jos.

ÎNGERUL
Ferice de tine, om bun și milos,
Căci azi pentru tine, se naște Hristos.
Mesia ce-n rugă l-ai vrut, l-ai chemat,
Și tot ce-ai avut pe pământ tu i-ai dat.
Primește prin mine al pruncului dar,
Căci mila Lui sfântă, e fără hotar.
Aici, vindecarea piciorului frânt,
Și-n cer plata sfântă a Celui Preasfânt.
Osana, osana în cerul de sus,
Căci astăzi în iesle, se naște Isus.
Osana, osana căci azi pe pământ,
Se naște Mesia, Mesia cel sfânt.
Osana, osana și pacea din cer,
Să vină la oameni, în inimi de fier.
Osana, osana cântați jos și sus,
Că-n ieslea din inimi se naște Isus.
El pacea divină, din cerul cel sfânt,
Aduce cu sine, aici pe pământ.

TATA
Trezit din somn grăjdarul, privea în jur stingher,
Simțea un freamăt dulce, un zvon venit din cer.
Când îngerul deodată, cu chip de om trecu,
Îi luă în treacăt cârja, și-n zare dispăru.

GRĂJDARUL
Hei, omule, dă-mi cârja. . de ce iei cârja mea?
Străine, dă-mi-o înapoi, că nu pot fără ea! . .
O, Doamne. . Doamne. . oare visez, ce s-a întâmplat?
Piciorul meu, piciorul. . îl mișc, e vindecat!

TATA
Pricepi tu, draga tati, ce s-a întâmplat acum,
Și care-n lume-i darul, cel mare de Crăciun?

FATA MARIA
Pricep acuma tată. . da, asta-i bucuria,
Adusă omenirii, că s-a născut Mesia!
El e minunea noastră și darul cel mai mare,
O, iartă-mă, tătuță că nu am fost în stare,
Să înțeleg nainte. . dar vreau de-acuma tată,
Să trec și eu prin lume, cu inima curată!
Nici brad și nici cadouri nu vreau,
Ci numai harul, s-am și eu bucuria,
Ce-o are acum grăjdarul.

POVESTITORUL
Ce mare bucurie, e-n ceru-ntreg acum,
Când înc-o inimioară, se-aprinde de Crăciun.
Și când în ieslea caldă a inimii coboară,
Preasfântul prunc Mesia, eterna ei comoară.
Lumina Lui pălește orice dorinți deșarte,
Când raza-I ne deschide, o cale fără moarte.
Slăvit să fii MESIA! . . Osana jos și sus,
Comoara cea dorită și veșnică, ISUS!