LA TRONUL ÎNDURĂRII...

La tronul îndurării îmi ’nalţ acum simţirea
E timpul închinării, încep destăinuirea
E linişte în jur, tic-tacul inimii se-aude
Şi taina-nchinăciunii cu putere mă pătrunde
Să am deplin acces la Harul revărsat,
Să stau ’naintea Creatorului glorificat,
Să pot împărtăşii cu El situaţii delicate
Şi să-mi asculte vorbele parcă tremurate
Toate aceastea, desigur, nu mi se cuvin
Dar mila Tatălui e ca parfumul unui crin
O, nu există-n Univers dragoste mai mare
Cum să nu răspund la dulcea Lui chemare?
Sunt copleşit de farmecul tainicelor clipe
Dorul veşniciei zboară pe-a vântului aripe
N-am nici o teamă în cămăruţa solitară
Şi parcă n-aş dori să mă mai duc afară
De grijile cotidiene aicea mă desprind
Şi toate sentimentele cereşti mi se aprind
E locul unde gust crâmpeie de eternitate
Şi unde sunt îmbrăţişat de Sfânta Trinitate
De-acolo-mi iau provizii să pot parcurge-apoi
Prin lumea pribegiei, prin lumea de nevoi
Mă întăresc trupeşte şi-n duh mă întăresc
Popasu-acesta sfânt nespus îl preţuiesc
La tronul îndurării făptura-mi frământată
Se linişteşte în atmosfera binecuvântată
Primeşte-nviorare, primeşte-un nou avânt
Să pot păstra cu cinste preasfântul legământ.

gc/20 ian.2007