Ne-ai pus pe bolta mărginirii stele
Ca să ne smulgi privirile spre SUS...
Și nu ne-ai pus vreo taxă pentru ele
Și tot nu Te vedem într-un apus...

Ne-ai pus în munți atâtea zăcăminte
Că nu am timp să le înșir complet
Noi le-am luat și Ți-am rostit cuvinte
Dar mintea ne-a fost numai la buget.

Și-ai mai ascuns în vremuri curcubeul
Cupola harului ce ne e dat sub soare
Prin el parcă unești tot neamul
În vii culori de sfântă sărbătoare.

Și oare câți ne-am ridicat privirea,
Cu ea și inima din pieptul de țărână
Să-ți dăm și noi cu toată dăruirea
Iubirea toată viața nu o săptămână... ?

Ne-ai pus pe cer un soare cu lumină
Profetic să vedem ce beznă e in noi
Când nu ne iei prin slăvi de mână
Ca să parcurgem zarea amândoi...

Dar de sub bolta asta a mărginirii
Noi Te rugăm acum sfios și dependenți
Ne du pe toți sub umbra răstignirii
Și fă-ne doar la cer de-acum atenți!