Suntem vremelnici, trecători pe-acest pământ,
Iar viața noastră trece... parcă zboară,
Vedem că totu-i goană după vânt,
Nimic nu ne mai leagă de pământ,
Căci sus în cer... e-adevărata țară.

Suntem cu toți tot mai aproape
de răpire,
Atâtea semne prevestesc venirea Lui,
Cu toții așteptăm o revenire,
Când ne va duce sus în nemurire,
În patria cerească-a Domnului.

Suntem un abur ce se-arată puțintel,
Apoi dispare parcă nici n-a fost,
La fel și noi ne trecem ca și el,
Sperând la viața cu Emanuel,
Cu Domnul nostru sus la adăpost.

Suntem o vreme pe pământul blestemat,
Dar toți vom părăsi această glie,
Vedem cum lumea zace în păcat,
Iar noi chemați să fim aur curat,
Iar ținta noastră... Cerul să ne fie.

Se-arată Cel ce vine... îndată va veni,
Ne va lua în Slava mult visată,
El va veni și nu va zăbovi,
Nicicând de El nu ne vom despărți,
Nu mai e mult și Mirele se-arată.
Amin.