M-am întrebat adesea
De ce sunt azi pe cale,
Doar lacrimi de durere,
Ce sunt atât de-amare.

De ce nu-i bucurie,
De ce-i doar întristare
Și zâmbete ce-s stinse,
Doar vremi de încercare.

De ce nu-i unitate
Și dragostea de frați,
Cei slabi... în neputință
Ei sunt acei uitați.

De ce atâția oameni,
Ce strigă-n disperare,
Sunt cei ce-aleg o cale,
Ce duce spre pierzare

Nu se întinde-o mână,
Când ești în suferință,
Doar suflete Isuse,
Lipsite de căință.

La noi este răspunsul,
Că ne-am depărtat,
De Cel ce este milă
Călcând doar în păcat

Ne stăpânește ura,
Cu alții nu simțim,
Cu haina nepăsării,
Cu toții ne mândrim

Să oferim noi astăzi,
Ar vrea... și să-mpărțim,
Cu cel care nu are,
Noi lui să dăruim.

Domnul facă o trezire,
Să ne aduc-aminte,
Acel ce-ntotdeauna,
La cereri ia aminte.

Să ne schimbăm gândirea,
Și viața ce-o trăim,
Hai fraților cu toții,
Azi să ne pocăim.

Amin