Născut în astă lume, m-a durut
Și atâta sete am avut și foame
C-am mistuit tot laptele de supt
Din sânul mamei!

Iar vara mă îmbie cu răcoare
Să sorb din apa rece de izvor,
Din fructe coapte-n razele de soare,
Să mă hrănesc mușcând din pulpa lor.

Și toamna mă îmbie pe deplin
Să frâng dîn pâinea caldă din cuptor,
Din struguri albi sau roșii să sorb vin
Să nu-mi mai fie sete, foame, dor!

Iar iarna rece ca un frigider
Îmi umezește buzele crăpate
Cu mana albă picurând din cer
De îngeri preparate înghețate.

Când primăvara, florile-și desfac
Petalele cu aromele de vis
Insprir din plin parfumul lor și tac
N-am foame, sete, sunt in Paradis!