IMN TRINITATII
TATĂ, astăzi vin înaintea TA , plin de umilinţă.
Sufletul mi-e gol, adâncit în prea plin de suferinţă.
Am obosit de atâta alergare în căutarea neantului plăcerilor de o clipă.
Tânjesc după prezenta Ta Vreau să mă strigi iarăşi pe nume,
Să împrăştii iubire din iubirea Ta în întreaga-mi fiinţă.
Chiar şi când se pare că nu mi-a mai rămas nimic,TU îmi eşti suficient.
A trebuit să mă golesc de mine însumi ca să aflu
Că nu sunt decât o grămadă de ţărână, care se pierde în nimic
dacă nu îşi găseşte un singur răspuns: în Tine.
ISUS, FIU al lui DUMNEZEU, eşti Acel
ce ai pus în mine nesperata suflare de viaţă.
Prin Tine , eu fac primii paşi ai dragostei,
În căutarea acelor suflete chinuite care,
Strigă cu deznădejde după CINEVA.
Viaţa –Ţi trăită în umilinţă mi-e sprijin în căutarea adevăratei trăiri de zi cu zi.
Tu eşti CEL ce adună firimiturile neîncrederii mele,
le amestecă cu balsamul iubirii Tale, dând formă de prunc credinţei mele
SPIRITE SFÂNT, doresc să îţi cânt un imn al recunoştinţei
Pentru că deşi când sunt mai tare ca o roca, TU mă fărâmi pentru a mă aduna iarăşi în plinătatea curăţiei Tale.
Credinţa-mi ce se hrăneşte cu lapte ,
TU, îi adaugi din mierea divină,
Şi astfel voi şti mereu că revoltei mele,
TU vei răspunde cu şoapte negrăite spre ceruri.
Umple-mă cu pacea TA,
fă-mă să fiu asemeni unui cerb,
ce în căutarea limpedelui izvor, refuză să îşi aline setea
cu palele ape de după furtuni.