M-ai ridicat când eu zăceam căzut,
Și m-ai adus pe stâncă să Te aud,
M-ai luat pe brațe, căci Tu ai știut,
Să-mi legi Isuse, rănile ce m-au durut.

M-ai uns cu-al Tău balsam vindecător,
Și m-ai uimit cu atâta bunătate,
Mi-ai spus că toate câte aicea dor,
Vor fi uitate, în cer, odată, toate!

Mi-ai spus că și Tu-ai fost rănit,
Dar de o rană mult mai mare,
Din dragoste pentru noi ai murit,
Că să ne scapi de la pierzare.

Mi-ai spus că toată suferința,
E strânsă-n palma Ta de Tată,
Știi lacrimile cu credință,
Știi și durerea noastră toată.

Mi-ai spus că suntem rupți din Tine,
Și plângi pentru a noastre dureri,
Dar vrei să ne alipim mai bine,
De Fața Ta, in ale noastre încercări.

Mi-ai spus că vei veni curând,
Că să ne chemi zburând spre Tine,
Și să lăsăm în urmă acest pământ,
Vom lua un chip de fericire!