Omule ce treci grăbit și nepăsător prin viață
Oare te-ai oprit o clipă să privești în jurul tău?
Știi tu oare cât de mulți trec acum prin suferință
Și oftează în tăcere când le este drumul greu?
Te-ai oprit măcar o clipă să ștergi lacrima ce doare,
Să alini cu-o vorbă dulce sufletul ce-i întristat?
Celui ce nu are pâine și nici haine să îmbrace
Spune-mi, din averea ta chiar și un bănuț, ai dat?
Știu că prin sudoarea frunții ai strâns tot ce ai acum
Poate nu ți-a fost ușor... poate că ai suferit
Și-au fost zile când doreai să renunți... să te oprești
Căci ți-a fost inima rece și-a fost trupul istovit
Dar acum, că ai de toate și ești încă în putere
Spune-mi te gândești la cei ce-s neputincioși și plâng?
Te-ai gândit măcar o clipă să privești în ochii lor
Să vezi câtă deznădejde și dureri în ei se strâng?
Sunt orfani ce au rămas fără sprijin și-adăpost
Și sunt văduve sărmane care plâng necontenit...
Mulți bolnavi își poartă crucea în tăcere, resemnați
Doar visând la o minune de la Cel ce i-a iubit!
Tu ce faci? Alergi într-una... treci și-acum nepăsător
Și în fiecare zi e la fel... oare nu știi
Că e viața ca un fum ce se spulberă în vânt
Și-ntr-o clipă... nu știi care... viața ta se va sfârși?
Te oprește... mai ai timp să privești cu dor spre cer
Mai ai timp să mulțumești pentru tot ce ai primit
Mai ai timp să-ntinzi o mână către cel în suferință
Să ștergi lacrima ce curge pe obrazul ostenit
Și atunci o pace sfântă inima îți va cuprinde
Și-ai să înțelegi ce-nseamnă dragostea cu-adevărat
N-ai să mai alergi prin lume ci vei spune tuturora
Că în Dumnezeu e pace și iubirea ai aflat!

Vulcan-05-12-2021
Mary