Nu-s singur eu, Isuse, prin lumea de dureri,
Chiar de cei dragi departe-s sau parcă nicăieri,
Ci sunt cu Tine, Doamne, destul îmi ești oricând,
Mă umpli, ești aproape, în inimă și-n gând.
Nu-s singur eu vreodată, alăturea Te simt;
La pieptul Tău adesea m-arunc și mă alint,
Acolo-a mea odihnă și liniște găsesc,
Și ce-aș putea mai tare vreun lucru să doresc?
Nu-s singur, chiar de pare, cu mine-i Dumnezeu;
Ce har măreț, ce-onoare! oh. . cât de mic sunt eu. .
În veci de veci, Isuse, cu mine să rămâi,
Comoara vieții mele, iubirea mea dintâi.
Nu-s singur, nu mi-e teamă, nu-mi pasă, lipsuri n-am;
Tot ceea ce vreodată nevoie eu aveam
Ești Tu, Isuse dragă, nespus de bun, milos,
Bogat în îndurare, de-a pururi credincios.
Suflete-al meu tresaltă în bucurii și cânt,
Slăvește-l pe Cel care e minunat și sfânt;
Nădăjduiește, crede, că iar Îl vei lăuda
Aici și-n cer odată în marea glorie-a Sa.
Și de cumva vreodată cu toți m-ar părăsi,
Doresc să știu, Isuse, că nu m-oi despărți
De Tine niciodată, orice s-ar întâmpla,
Nici moartea, căci dincolo vedea-voi fața Ta.
Amin.
5 dec 2021
https://pauladita.wordpress.com