În țara umbrei morții răsare o lumină,
Este sfârșitul nopții și-ncepe-o zi senină,
Se-aprinde o făclie de-o strălucire mare,
Ca-n veci să nu mai fie întunecat sub soare.

Să-nlăture ocara de peste omenire,
Să readucă slava din cea dintâi zidire,
Să nu mai bâjbâiască prin negură poporul,
La împlinirea vremii, se naște Salvatorul.

Un Prunc culcat în iesle, în cea mai joasă stare,
Ne-a fost trimis de Tatăl să dobândim iertare,
Fiul Iubirii Sfinte îmbracă haina firii
Să ne îndrepte pașii pe calea mântuirii.

Strigați de bucurie, slăviți minunăția,
Că-n lumea de durere s-a coborât Mesia,
Numit Dumnezeu tare și Sfetnic minunat,
Părinte-al veșniciei, și-al păcii Împărat.

Neprihănire, pace și judecată-mparte,
El este Domn al vieții, e Domn și peste moarte,
Și, împlinind Scriptura, Isus Mântuitorul,
Împacă omenirea cu Tatăl Creatorul.