Venim la iesle să Îi dăm
Pruncului închinăciune
Și consternați, apoi, să stăm.

Primi-vom nouă viziune
Când El ne va privi duios
Cu dulcea Lui afecțiune.

Al nostru sentiment pios
Va fi cuprins de fericire
Că din abis Cerul ne-a scos.

Extaz atins de Nemurire
Știm că-l vom lua cu noi
Să nu uităm a Lui privire.

Parc-auzim: “Voi fi cu voi
În zbuciumata existență
Către viața de apoi.”

Din El emană competență
Să dezrobească înrobiți,
Să le ofere inocență.

În El vom fi adăpostiți
Când se va declanșa urgia
Nicicând nu vom fi părăsiți.

Își va-mplini și strategia
Va deveni al jertfei Miel,
Va vindeca și nostalgia.

Simțim atracție spre El
Și Îi cunoaștem viitorul
De Rege și Emanuel.

Privim acum, din nou, decorul
În iesle-i Fiu de Dumnezeu
Și-o să vestim la tot poporul.

Ne-ntoarcem pe un alt traseu
Marcat de sfânta amintire
(Medicament în ceasul greu)

Vom fi cuprinși de-nsuflețire
Că L-am văzut, că-L adorăm
Și că ne ia în moștenire…

O, pân-acolo Îl urmăm!

George Cornici
Decembrie, 2021