Iartă-ne azi vina milei parțiale,
Plânsul fără lacrimi, râsul indecent,
Iartă-ne pasiunea rătăcită-n vale,
Graiul mulțumirii, rece și absent.

Iartă-ne refuzul de-ați călca pe urme,
Murmurul nevrednic de a fi rostit,
Iartă compromisul, furișat să curme
Până și credința ce ne-a mântuit.

Iartă-ne apusul păcii netrăite,
Rugăciunea stinsă-n gândul egoist,
Crucea nepurtată, mâinile-obosite,
Trâmbița iertării cu răsunet trist.

Iartă-ne dorința nesfințită-n Tine,
Chiar și abandonul brațului etern,
Iartă-ne refuzul practicii creștine,
Pâinea ne-mpărțită-n spiritul fratern.

Iartă-ne tăcerea vorbei ce alină,
Neaprinsa lampă cu puțin ulei,
Iartă-ne văzutul încărcat de vină,
Haina ne-mbrăcată-n sfântul obicei.

Iartă-ne și scrisul fără insuflare,
Alergatul zilnic fără scop precis,
Pomul fără rod, cu rădăcini amare,
Calea părăsită, binele omis.

Iartă-ne viața, lupta încetată,
Muribunda faptă pentru cei pierduți,
Pasul nefăcut pe marea înfuriată,
Mâna neîntinsă înspre cei căzuți.

Iartă-ne Îți cerem, asta ne e ruga!
Iarăși ne ridică, iarăși umple-ne!
Suficientă ne-a fost rătăcirea, fuga!
Iartă-ne și astăzi! Doamne, iartă-ne!