Când filele istoriei se-ntorc
Şi "azi" e pasul dintre "ieri" şi "mâine",
Bobu-n clepsidră se transformă-n pâine
Şi-n teascul vremii strugurii se storc.

Noi ne închipuim că tragem sfori
Şi urmărim diverse interese,
Însă istoria încet se ţese
Iar noi rămânem simpli spectatori.

Suntem la răsărit de continent
Şi, mândri, azi păşim spre aderare,
Ni se deschide-o Europă-n care,
Cândva, era un creştinism ardent.

Pe-aici mai strigă sânge de martiri,
Vărsat lângă cărări apostolare,
Şi urmele Bisericii primare
În tainice amurguri dau sclipiri.

Secole-ntregi a colindat Cristos
O Europă gata de-nchinare,
Dar azi găseşte storuri şi zăvoare,
Iar creştinismul la mezat e scos.

Un păgânism îngrozitor, barbar,
Cuprinde Europa ca o plagă
Şi-un creştinism anemic, fără vlagă,
Mocneşte-ncet, un foc rămas doar jar.

Istoria s-a scris, am aderat
La Europa, casa noastră mare,
Dar nu uitaţi, nimic nu-i la-ntâmplare,
Prin noi, Stăpânul are de lucrat.

În România încă-i Foc divin
Iar creştinismul e la el acasă,
Şi dacă de europeni ne pasă,
Prin Europa cu Cristos pornim.

Dorita aderare, ieri doar vis,
S-a-nfăptuit, dar cu un scop anume:
Să ducem vestea mântuirii-n lume
Pe-un drum european, acum deschis.

Amin
Vulcan, 27 ian. 2007