În colb se-ascunde o alee veche
Cu plopii fără soț la fel de verzi,
Cu argintiul scânteind în plete,
Într-un târziu chiar vei putea să-i vezi.

Un fir de praf ascunde mărturie
Cât poate fi în macro-univers,
Clișeele a tot ce-a fost să fie,
Strivit-a talpa vremii dar n-a șters.

Atunci ce crezi că vei putea ascunde?
Om înalt, cu multă, multă minte,
Când perimetrul firelor rotunde
Snopuiește clipele trăite.

Există un loc în care poți șterge
Faptele care te vor condamna,
Crucea Lui Isus, cu picuri de Sânge
Din Jertfa mântuirii, -n Golgota.

El S-a născut desăvârșind țărâna.
Este Isus, de calci pe urma Lui
Vei birui prin El întotdeauna,
Doar El e șansa, rostul omului.

E colbul o arhivă de scenete,
Le ține Dumnezeu ca mărturii,
Atunci când viața va să ți-o arare
Să nu-ți fie regretele târzii!