Mama, a fost acel oștean
Ce-ndruma cunoscuții înspre Canaan,
Biserica-n casa ei se-aduna,
Acolo învățau Cuvântul-Biblia,
Unii dintre cei acolo adunați
Mărturiseau că sunt
De duhuri rele posedați,
Gândesc c-aveau dreptate întotdeauna,
Dar niciun predicator nu le-a-ntins mâna,
Ba chiar râdeau pe seama lor
În loc să le dea un mic ajutor,
Încât, rușinați, plecau totdeauna,
Voiau să n-ajungă gunoi când mor,
Le lipsise însă din atâția, un păstor.
Păstori se credeau, neavând competență
De-ai îmbuna măcar de complezență
Și din acest motiv
Și neimplicare,
Nu-i un colectiv destul de mare
Și a învățătorilor neglijență
Arată o crasă incompetență,
Cu o acută lipsă de decență,
Să nu vorbim de inconsecvență.
Decembrie2002.