Pacea noastră

"14Căci El este pacea noastră, Cel Care din doi a făcut unul, dărâmând,
prin trupul Său, zidul care-i despărţea, adică duşmănia. (Efeseni2/14)

În grădina viselor, lumea s- a ascuns,
Deși este văzut  de Cel ce-i Nepătruns,
Când se arată, pe rând, stelele, pe cer,
Un cor luminos coboară în Israel.


O harfă cerească cheamă cu glas duios
Îngerii să vină, căci S-a născut Cristos,
Mă simt atât de mic și de neînsemnat,
La Nașterea Pruncului, n-am fost invitat.


Unul din îngeri răspunde la al meu gând:
-Vei putea să-L vezi și tu pe Prunc în curând,
Ferice de cei cu inima curată,
Într-o zi vor vedea a Domnului Față!

Ferice de cei ce suspină în noapte,
Ascultă vântul, ale cerului șoapte,
Ferice de mieii ce plâng pe câmpie,
Vor avea un Păstor bun pentru vecie!


Ferice de cei ce zboară printre stele,
Și comori cerești mai caută în ele,
Cei ce caută perlele albe de sus,
Vor vedea și Fața blândă a lui Isus!

Veniți neamuri de aproape, de departe,
Nimic, de astăzi, nu vă mai desparte!
Isus ne-a făcut unul, nu mai suntem doi,
Zidul a căzut, Dumnezeu este cu noi!

Pentru cel ce suferă și acum tace,
Pruncul din Iesle îi va aduce Pace,
Toți cei răniți și bolnavi în rugă să stați,
De păcat şi de boală veţi fi vindecaţi!


Strig eu către munți, strig eu și către mare,
Domnul vă vorbește,"Dispăreți hotare!"
Piere vrășmașul, fumul se risipește,
Un Copil vi s-a dat, Domnul vă iubește!