Totul e cuprins de ceață
Parcă Terra e-n schimbare,
Și privind la orice față
Se citește ”Nepăsare”!

Haos, totu-i în viteză,
Timpul nu ne mai ajunge
Și, parcă în paranteză,
Ne mai amintim de Cruce!

Legătura cu cerescul
Parcă zi de zi răcește
Și din ce în ce firescul
Lumea o împrejmuiește!

Bani, avere, măreție,
Căutate-s tot mai tare
Dar Cereasca-mpărăție
Multora le e-n uitare.

Promovate cu putere-s
Azi valorile murdare
Și Adamul vechi tot cere
Să obtină-un loc mai mare.

Dar aievea-n câte-o parte
Mai se-aude un semnal;
Și soldatul, Conștiința
Ne mai trage către mal.

Mai ne scutură odată
Îndreptându-ne pe drum
Însă întrebarea dată:
”Ascultăm de el acum?”

Încă Cerul stă și-așteaptă
Transmițând că mai e loc
Și că este-o cale dreaptă
Care nu duce spre foc!

Cealaltă, e mult mai largă
Mult mai mulți încap pe ea
Dar la capăt e pierzarea
Și la capăt e moartea.

De aceea calea strâmtă,
Chiar de e mai greu de mers,
Are ținta Țara Sfântă,
Raiul veșnic și Ceresc.

Însă-n marea agitare
Pe care azi o trăim
Mai răsună o-ntrebare
”Ce facem, ne pocăim?”

Dumnezeul slavei vine,
Toate astfel prevestesc
În tumultul vieții mele
Oare-s gata să-L primesc?

Întrebare ce cu toții,
Azi să cugetăm la ea;
Să ne cercetăm viața
ALTFEL, jos vom rămânea!

Însă mai avem azi harul
Și-n vâltoarea ce-o trăim
Să mai dregem iar altarul,
Cu toți SĂ NE POCĂIM!

Să refacem legătura
Cu cerul comunicând
Și luptându-ne întruna
Să înaintăm cântând.

Tot ce lumea ne oferă
Este goană după vânt.
Noi să ne-adunăm comoara
În cerescul Rai Preasfânt!

Și călăuziți de Duhul
Bucuroși să-naintăm
Tot ce-i rău lăsând în urmă,
Pe Isus să Îl urmăm!